ROTÚLĂ, rotule, s. f. 1. Os turtit, de formă aproximativ triunghiulară, așezat în partea anterioară a genunchiului și care închide în așa fel încheietura, încât flexiunea se poate face numai întrün singur sens. 2. (Tehn.) Nucă (3). – Din fr. rotule, lat. rotula. Vezi definitia »

OLÍVĂ, olive, s. f. 1. (Înv. și reg.) Măslină. 2. Mică piesă de sticlă de forma unui tub îngroșat la un capăt, folosită în fonetica experimentală pentru înregistrarea suflului nazal. – Din lat. oliva, germ. Olive, fr. olive. Vezi definitia »

CARÁTĂ s. f. v. carat. Vezi definitia »

cratiță, cratițe s. f. (înv., peior.) servitoare, bucătăreasă. Vezi definitia »

CHIMIOSINTÉZĂ s. f. chemosinteză. (< fr. chimiosynthèse) Vezi definitia »