păcuínă, păcuíni, s.f. (reg.) 1. oaie cu lapte, mânzare. 2. (la pl.) orătănii. 3. fermă. Vezi definitia »

BĂTĂTÚRĂ, bătături, s. f. 1. Teren bătătorit (în fața casei); p. ext. (pop.) ogradă, curte (la casele țărănești). 2. Îngroșare a pielii palmelor sau tălpilor. ◊ Expr. (Fam.) A călca (pe cineva) pe bătătură = a supăra, a enerva, a atinge (pe cineva) unde îl doare mai tare. 3. Băteală. – Lat. battitura. Vezi definitia »

DIONÍNĂ s. f. (Fam.) Medicament pe bază de morfină, folosit ca analgezic al tusei. [Pr.: di-o-] – Din fr. dionine. Vezi definitia »

RENÉTĂ s. f. instrument recurbat pentru curățirea copitelor la cai. (< fr. rénette) Vezi definitia »

spetereáză², speteréze, s.f. (reg.) 1. scândurică cu care se ridică firele de urzeală, când se țese cu alesături; spetează. 2. piesă de lemn la războiul de țesut, fixată în poziție verticală în talpă și carafte. Vezi definitia »