Definita cuvantului timar
TIMÁR s.n. (mai ales la pl.) Lot de pământ conferit temporar în evul mediu, în Imperiul Otoman, oștenilor obligați a se întoarce sub arme la prima chemare. [Pl. -uri. / < fr. timares].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu timar
ESTUÁR, estuare, s. n. Gură largă, în formă de pâlnie, în zona de vărsare a unor fluvii mari, pe țărmurile afectate de maree puternice.[Pr.: -tu-ar] – Din fr. estuaire, lat. aestuarium. Vezi definitia »
ȘTRENGÁR, ștrengari, s. m. (Adesea adjectival) Tânăr, copil zburdalnic, care se ține de pozne sau umblă hoinar. ♦ Bărbat ușuratic, afemeiat. – Ștreang + suf. -ar. Vezi definitia »
ARHONDÁR, arhondari, s. m. Călugăr care are în grijă arhondaricul și care primește oaspeții mânăstirii. – Din ngr. arhondáris. Vezi definitia »
RADIOLÁR, radiolari, s. m. (La pl.) Ordin de protozoare marine care au o cochilie silicioasă, cu prelungiri subțiri, dispuse ca niște raze; (și la sg.) animal care face parte din acest ordin. [Pr.: -di-o-] – Din fr. radiolaire. Vezi definitia »
OCTOGENÁR, -Ă adj., s. m. f. (om) în vârstă de 80 de ani. (< fr. octogénaire, lat. octogenarius) Vezi definitia »