Definita cuvantului cotlon
cotlón (cotloáne), s. n. – 1. Foc primitiv, făcut cu pietre îngrămădite, care protejează flăcările. – 2. Nișă, firidă. – 3. Ascunzătoare, vizuină. – 4. Loc stîncos, stîncărie. Mag. katlan (DAR), din sl. kotĭlŭ „căldare” (Miklosich, Slaw. Elem., 26; Miklosich, Lexicon, 306; Cihac, II, 76), cf. cocli, și ceh. kotlina „căldare, crater”. Este dublet de la coclan (var. cotlan, corlan), s. n. (Olt., cămin), ca și de la coclauri, s. n. pl., cu sing. analogice coclaur și coclaur și coclaură (loc stîncos, creastă, țanc), care pare a proveni de la un sing. *coclău, var. de la cotlon 4 (după DAR, din mag. kö „piatră”; după Byck-Graur, 28, din sl. *kotlavŭ). – Der. cotloni, vb. (a face fumar la un cuptor; a iscodi, a căuta); cotloneală, s. f. (căutare, cercetare).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu cotlon
EPIPLÓON s.n. Ligament peritoneal care unește viscerele. [Var. epiplon. / < fr. épiploon, cf. gr. epiploon – plutitor]. Vezi definitia »
RADIOTELEFÓN s. n. aparat portabil pentru efectuarea de radiocomunicații pe distanțe relativ scurte. (< fr. radiotéléphonique) Vezi definitia »
CURIÓN, curioni, s. m. Șeful unei curii1 romane. ♦ Preot care oficia sacrificiile unei curii1 romane. [Pr.: -ri-on] – Din fr. curion, lat. curio. Vezi definitia »
DRAJÓN s.m. Lăstar crescut pe o rădăcină superficială. [< fr. drageon]. Vezi definitia »
LAGÓN s.n. (Geogr.) Întindere de apă înconjurată de stânci coraliere într-un atol. [< fr. lagon]. Vezi definitia »