DIZENTERÍE, dizenterii, s. f. Boală infecțioasă contagioasă care se manifestă prin ulcerații intestinale, dureri abdominale violente și diaree cu sânge. – Din fr. dysenterie, lat. dysenteria. Vezi definitia »

preláție s.f. (înv.) drept de preferință acordat fiului pentru a ocupa slujba tatălui. Vezi definitia »

GARANȚÍE s. f. obligație în virtutea căreia o persoană sau o instituție trebuie să apere pe cineva de o pagubă eventuală sau să-l despăgubească de o pagubă suferită. ♦ a lua (pe cineva) pe ~ = a garanta pentru cineva; a prezenta ~ = a oferi încredere, certitudine, siguranță. (< fr. garantie, it. garanzia) Vezi definitia »

ACAMPSÍE s.f. Imposibilitate sau dificultate a flexiunilor articulare. [Gen. -iei. / < fr. acampsie, cf. gr. a – fără, kamptein – a îndoi]. Vezi definitia »

CHEMOTAXÍE (‹ germ.) s. f. Reacție locomotorie, orientată și obligatorie, a organismelor mobile, declanșată și întreținută de o substanță chimică răspîndită în mediul lor de viață și care se efectuează fie spre acea substanță (c. pozitivă), fie în sens opus (c. negativă). Vezi definitia »