Definita cuvantului timus
TÍMUS s.n. Glandă cu secreție internă așezată în partea inferioară a gâtului și care nu funcționează decât la vârsta tânără, atrofiindu-se la maturitate. [< fr. thymus, cf. gr. thymos – principiu vital].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu timus
CÁNTUS s.n. Unghiul, comisura pleoapelor. [< fr. canthus, cf. gr. canthos]. Vezi definitia »
VITÉLLUS s. n. Nume dat citoplasmei oului, care prin dezvoltare devine embrion. – Din fr., lat. vitellus. Vezi definitia »
BELARUS, Republica ~ v. Bielorusia. Vezi definitia »
DISPÚS, -Ă adj. aflat într-o stare sufletească potrivită pentru a face un lucru. ♦ a fi bine ~ = a avea bună dispoziție, a fi vesel.; (fig.) a fi ușor amețit de băutură; a fi prost ~ = a fi indispus. (< dispune) Vezi definitia »
ÓPUS s. n. termen pentru catalogarea și numerotarea cronologică a lucrărilor unui compozitor. (< lat. opus, germ. Opus) Vezi definitia »