Definita cuvantului tipic
TÍPIC, -Ă Care are, care prezintă particularitățile proprii unui tip; caracteristic, specific. // s.n. Totalitatea caracterelor unui fenomen artistic sau ale unui personaj literar, care exprimă în mod veridic esența realității. [Cf. fr. typique, it. tipico, lat. typicus].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu tipic
MIOCÁRDIC, -Ă, miocardici, -ce, adj. Care aparține miocardului, care se referă la miocard. [Pr.: mi-o-] – Miocard + suf. -ic. Vezi definitia »
EPIFÓRIC, -Ă adj. Referitor la epiforă. [< fr. épiphorique, cf. germ. epiphorisch]. Vezi definitia »
GALÁCTIC, -Ă adj. referitor la galaxie. ♦ plan ~ = plan fundamental care trece prin centrul Căii Lactee; ecuator ~ = cercul mare de-a lungul căruia planul galactic intersectează sfera cerească; coordonate ĕ = coordonate raportate la ecuatorul și la axa polilor galactici. (< fr. galactique) Vezi definitia »
ALAMBÍC, alambicuri, s. n. Aparat metalic pentru distilare. – Fr. alambic. Vezi definitia »
CRETÁCIC, -Ă, cretacici, -e, adj., s.n. (Din) ultima perioadă a mezozoicului, care succedă jurasicului, cu depuneri masive de calcar; cretaceu (II). (din germ. Kretazisch) Vezi definitia »