RADÍCULĂ s.f. Parte a embrionului care formează după germinație rădăcina plantulei. [< fr. radicule, lat. radicula]. Vezi definitia »

CREȚÚȘCĂ, crețuște, s. f. Plantă erbacee meliferă și medicinală din familia rozaceelor, cu flori dispuse în corimb, folosită la prepararea unui ceai diuretic (Filipendula ulmaria). – Creț + suf. -ușcă. Vezi definitia »

PENTAGRÁMĂ, pentagrame, s. f. Figură geometrică plană în formă de stea cu cinci colțuri, considerată de antici ca simbol al perfecțiunii și folosită adesea ca talisman. – Din fr. pentagramme. Vezi definitia »

FRAGRÁNȚĂ s. f. miros plăcut. (< fr. fragrance, it. fragranza) Vezi definitia »

PENTÓDĂ s. f. tub electronic cu cinci electrozi. (< fr. pentode) Vezi definitia »