Definita cuvantului titulatură
TITULATÚRĂ s.f. 1. Mod de a (se) intitula. 2. Totalitatea titlurilor pe care are dreptul să le poarte cineva; titlu (1). [< germ. Titulatur].

Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu titulatură
RECURÉNȚĂ s.f. Caracterul a ceea ce este recurent; repetiție, revenire. ◊ (Log.) Demonstrație prin recurență = demonstrație prin inducție completă, putând enumera toate cazurile cuprinse în clasa despre care se conchide. [Cf. fr. récurrence]. Vezi definitia »
frâuă s.f. (reg.) săsoaică măritată. Vezi definitia »
ÎNDÁTĂ adv. Imediat, numaidecât, acum; acuși, acușica. ◊ Loc. conj. (De) îndată ce = imediat ce, după ce, când. ◊ Expr. (Reg.) Îndata-mare = în cea mai mare grabă. – În + dată. Vezi definitia »
VELEÁNȚĂ s. f. v. velință. Vezi definitia »
TARÁȘCĂ, tarăști, s. f. Pește de culoare neagră, asemănător cu caracuda. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z