Definita cuvantului toleranță
TOLERÁNȚĂ s.f. 1. Faptul de a tolera; îngăduință, indulgență. ♦ Casă de toleranță = bordel, lupanar. 2. Obișnuință sau dispoziție a organismului de a suporta anumite medicamente sau substanțe. 3. Admiterea unei mici abateri de la greutatea, de la măsura, de la calitatea, de la numărul obișnuit al unei mărfi etc. ♦ (Tehn.) Diferența dintre dimensiunea maximă și minimă admisă în prelucrarea unui anumit material și valoarea nominală a acestei dimensiuni. [Cf. fr. tolérance].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu toleranță
PARTENOGENÉZĂ s. f. 1. (mit.) apariție a unor făpturi miraculoase în condiții excepționale. 2. reproducere la unele organisme sexuate (albine, purici de plante etc.) dintr-un ovul sau ou nefecundat. (< fr. parthénogenèse) Vezi definitia »
reptilă, reptile s. f. (deț.) recidivist. Vezi definitia »
PEDOGENÉZĂ1 s. f. 1. Formare a solurilor. 2. Parte a pedologiei1 care se ocupă cu studiul formării și al evoluției solurilor. – Din fr. pédogenèze. Vezi definitia »
ABÁCĂ, abace, s. f. (Arhit.) Placă subțire (pătrată) care constituie partea superioară a capitelului unei coloane și face legătura cu arhitrava. – Din fr. abaque, lat. abacus. Vezi definitia »
înțelegătúră s.f. (înv.) înțelegere. Vezi definitia »