Definita cuvantului ton
TON s.n. 1. Gradul de înălțime al unui sunet. ♦ Intervalul dintre două trepte alăturate ale gamei diatonice, egal cu două semitonuri. ♦ A da tonul = a) a stabili tonalitatea unei cântări vocale, folosind diapazonul; b) a iniția ceva. 2. Mlădiere, inflexiune a vocii, intonație. 3. Fel de a spune, de a-și exprima gândurile. ♦ Felul în care se prezintă, în general, o scriere (literară). ♦ Fel de a fi, de a se purta în general. 4. Nuanță a culorilor (într-un tablou). ♦ Culoare dominantă, tonalitatea generală a unui tablou. [Pl. -uri. / cf. fr. ton, it. tono, lat. tonus].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu ton
CLIMATRÓN s. n. laborator echipat pentru a reproduce artificial orice climat. (< fr. climatron) Vezi definitia »
PLONJÓN s. n. faptul de a se arunca sau a cădea în apă. ◊ salt practicat în fotbal, handbal, volei de către portar pentru prinderea mingii. (< fr. plongeon) Vezi definitia »
ZIRCÓN s. n. Silicat natural de zirconiu, tetragonal, de obicei galben-portocaliu, roșu sau verde, foarte dur, folosit pentru obținerea bioxidului de zirconiu, iar cristalele limpezi ca pietre semiprețioase. – Din fr. zircon. Vezi definitia »
samsón, samsóni, s.n. (reg.) nume de legumă. Vezi definitia »
BIATLÓN, biatloane, s. n. Probă sportivă care constă din două încercări atletice combinate: parcurgere a 20 km pe schiuri și tragere la țintă a 20 de focuri în diverse puncte situate de-a lungul traseului. [Pr.: bi-a-] – Din rus. biatlon. Vezi definitia »