Definita cuvantului tonus
TÓNUS s.n. Stare de funcționare latentă a mușchilor sau a nervilor în repaus, în măsură a se modifica la intervenția diverșilor excitanți. ♦ (Fig.) Energie, vigoare. [< fr., lat. tonus, cf. gr. tonos].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu tonus
SUPÚS, -Ă, supuși, -se, adj., s. m. și f. I. Adj. 1. Ascultător, plecat, smerit. ♦ Umilit, servil. 2. (Înv. și reg.) Așezat sub...; ascuns, pitit. II. S. m. și f. (Urmat de determinări care indică statul în discuție) Persoana care aparține, prin cetățenie, unui anumit stat; persoană aflată sub o protecție specială de ordin juridic a unui stat, fără a fi cetățean cu drepturi depline. ♦ (Înv.; la pl.) Locuitorii unei țări care depind de o autoritate centrală. – V. supune. Vezi definitia »
VÁLGUS s. n. (Med.) Deviație a piciorului în afară. – Din fr. valgus. Vezi definitia »
PLÉXUS s.n. v. plex. Vezi definitia »
RĂPÚS, -Ă, răpuși, -se, adj. (Pop.) Care a fost ucis. – V. răpune. Vezi definitia »
MAUS1 s. n. joc de cărți. (< germ. Maus) Vezi definitia »