HIPERHIDREMÍE s. f. creștere a cantității de apă conținută în sânge. (< fr. hyperhydrémie) Vezi definitia »

HETEROTAXÍE s.f. (Biol.) Dereglare a proprietăților fizice ale unui organ, care poate avea loc fie prin alterarea lui, fie fără aceasta. ♦ Poziție anormală a unui organ. [Gen. -iei- / < fr. hétérotaxie, cf. gr. heteros – altul, taxis – ordine]. Vezi definitia »

COMUNICÁȚIE s. f. 1. mijloc de comunicare între două puncte; legătură, contact (rutier, telefonic etc.) ◊ (pl.) ansamblu de infrastructuri care permite asemenea legături. 2. figură retorică prin care un orator sau autor se adresează auditoriului, respectiv cititorului, simulând a-l consulta cu privire la aprecierea unor fapte sau în legătură cu justețea unor afirmații ori argumente. (<fr. communication, lat. communicatio) Vezi definitia »

MICROPROIÉCȚIE s. f. proiecție care permite obținerea pe ecran a imaginii unor obiecte invizibile pentru ochiul liber, a unor preparate microscopice. (< fr. microprojection) Vezi definitia »

IMPUTÁȚIE s.f. 1. Învinovățire; reproș. 2. Obligație de a plăti o sumă ca despăgubire pentru o pagubă cauzată unei instituții unde activează cineva; (concr.) sumă de bani plătită în acest scop. [Gen. -iei, var. imputațiune s.f. / cf. fr. imputation, lat. imputatio]. Vezi definitia »