a ști de glumă expr. a avea simțul umorului, a nu se supăra când devine ținta unei glume. Vezi definitia »

NEORETÓRICĂ s.f. Curent în gândirea filozofico-lingvistică modernă care reia dintr-o perspectivă nouă, pluridisciplinară, arta antică a vorbirii. [Et. incertă]. Vezi definitia »

POSTHIPOFÍZĂ s. f. lobul posterior al hipofizei. (< fr. posthypophyse) Vezi definitia »

VERONÍCĂ² s. f. (bis.) imagine a lui Cristos imprimată pe o batistă. ◊ năframă albă pe care este imprimat chipul lui Cristos. (< it. veronica) Vezi definitia »

SONÁTĂ s. f. compoziție muzicală pentru unul sau două instrumente, alcătuită de obicei din trei părți, fiecare cu o mișcare diferită. (< fr. sonate, it. sonata, germ. Sonate) Vezi definitia »