Definita cuvantului torță
TÓRȚĂ s.f. 1. Faclă, făclie. 2. (Fiz.) Tip de descărcare electrică asemănătoare unei flăcări, care apare pe conductoarele de înaltă frecvență. [Pl. -țe. / cf. fr. torche, it. torcia].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu torță
postrúngă, postrúngi, s.f. (reg.) 1. crestatul urechii vitelor. 2. strungăreață (la dinți). 3. zăbală pusă în gura cailor. Vezi definitia »
FONCIÉRĂ s. f. impozit funciar. (< fr. foncière) Vezi definitia »
COVALÉNȚĂ, covalențe, s. f. Legătură chimică realizată prin punerea în comun a unuia sau a mai multor electroni de către fiecare dintre atomii participanți. – Din germ. Kovalenz, fr. covalence. Vezi definitia »
CATALECTICĂ (‹ fr.) s. f. Compartiment al metricii în versificație antică, tratând despre finalurile ritmice ale versurilor. V. clauzulă. Vezi definitia »
CĂPITĂNEÁSĂ, căpitănese, s. f. Soție de căpitan (1). – Căpitan + suf. -easă. Vezi definitia »