BOTÉI, boteie, s. n. (Reg.) Cârd, ciopor (de oi, de cerbi etc.). – Et. nec. Vezi definitia »

ocléi(-i), s. m. – Obleț (Alburnus lucidus). Pol. oklej, rus. ukleja (Tiktin). Vezi definitia »

OBICÉI, obiceiuri, s. n. 1. Deprindere individuală câștigată prin repetarea frecventă a aceleiași acțiuni; fel particular de a se purta sau de a face ceva; obișnuință, învăț. ◊ Loc. adv. De obicei = de regulă, în mod obișnuit, în genere. ◊ Loc. vb. A avea obicei (sau obiceiul, de obicei) = a obișnui. 2. Deprindere consacrată; mod de a se purta, de a se îmbrăca, rânduială, uz etc. comune unui popor sau unei comunități omenești; datină, tradiție, uzanță, uz, rânduială. 3. (Înv.) Lege nescrisă, drept sau obligație statornicite prin tradiție; cutumă. ◊ Obiceiul pământului = denumire specifică dată cutumei în țările românești în timpul orânduirii feudale. [Pl. și: obiceie] – Din bg. običaj. Vezi definitia »

dodeí, dodeiésc, vb. IV (înv.) a supăra, a necăji, a incomoda. Vezi definitia »

TOMĂGÉI s.m. PASTE DE CASA. FAINA AMESTECATA CU PUTINA APA PINA SE OBTINE CONSISTENTA UNOR „ZDRENTE”.SE PUN IN LAPTE SI SE FIERB (MOLDOVA) Vezi definitia »