POSTORÓNCĂ, postoronci, s. f. (Reg.) 1. Funie, lanț sau curea legate de crucea căruței și de hamuri, cu ajutorul cărora calul trage vehiculul; funie sau lanț care leagă leuca de carâmb. 2. Epitet dat unui om de nimic, bun de spânzurătoare. – Din ucr. poštoronok. Vezi definitia »

bulughínă (bulughíne), s. f. – (Mold.) Cartof. Damé traduce prin „bulz” sau „pîine rotundă” (Mold.). – Var. bul(u)gheană, buligheană. Probabil de la Bourgogne, prin intermediul mag. borgonya. Vezi definitia »

VERÍGĂ, verigi, s. f. 1. Fiecare dintre inelele care alcătuiesc un lanț. ♦ Fig. Element de legătură; p. ext. parte componentă. 2. Inel de metal, de material plastic etc., de diferite mărimi, cu numeroase întrebuințări tehnice (ca element de fixare). 3. (Pop.) Verighetă. 4. (Reg.) Fiecare dintre segmentele inelare care formează toracele albinei. 5. (Reg.) Braț de apă care împrejmuiește un ostrov. 6. (În sintagma) Verigă de rod = cuplu format dintr-o coardă de rod și un cap, care se lasa la tăierea viței de vie. – Din sl. veriga. Vezi definitia »

ROZĂTÚRĂ s. f. v. rosătură. Vezi definitia »

apotécă (apotéci), s. f. – Farmacie. – Var. (a)potică, aptecă. Germ. Apotheke (sec. XVIII). Astăzi se folosește numai în Trans. – Der. apotecar, s. m. (farmacist). Vezi definitia »