ÎNTÂMPLÁRE, întâmplări, s. f. Acțiunea de a se întâmpla și rezultatul ei. 1. Ceea ce se întâmplă; fapt, eveniment. ♦ Peripeție; aventură (neplăcută). 2. Ceea ce se petrece în mod incidental; hazard. ◊ Loc. adv. Din întâmplare = incidental. La întâmplare sau la (ori în) voia întâmplării = în voia sorții; într-o doară, la nimereală. (Pop.) La toată întâmplarea = în orice caz. (Pop.) De o (sau pentru orice) întâmplare = pentru orice eventualitate. – V. întâmpla. Vezi definitia »

înturnătoáre s.f. (înv.) întoarcere, înapoiere, restituire. Vezi definitia »

storsoáre, storsóri, s.f. (reg.) diaree. Vezi definitia »

TRAULÁRE s. f. Acțiunea de a traula și rezultatul ei. – V. traula. Vezi definitia »

REÎNCADRÁRE s.f. Acțiunea de a reîncadra. V. reintegrare. [< reîncadra]. Vezi definitia »