ACREȚÍE s. f. 1. (astr.) fenomen fizic prin care un corp ceresc captează materia din spațiul cosmic. 2. (tehn.) proces de aglomerare a unor elemente. ◊ formarea de crustă oceanică, prin extensiunea crustei terestre. (< fr. accrétion) Vezi definitia »

AUXOMETRÍE s. f. parte a dendrometriei care studiază metodele de măsurare a creșterii arborilor sau arboreturilor. (< fr. auxométrie) Vezi definitia »

ADELFOCARPÍE s. f. formare a fructului în urma adelfogamiei. (< fr. adelphocarpie) Vezi definitia »

GEOFOTOGRAMMETRÍE s. f. ramură a fotogrammetriei care se ocupă cu măsurarea, determinarea și reprezentarea unor suprafețe terestre foarte accidentale, prin fotograme luate cu fototeodolitul. (< fr. géophotogrammétrie) Vezi definitia »

EXTROFÍE, extrofii, s. f. Defect de conformație al unui organ care este astfel întors, încât fața sa internă devine externă. – Din fr. extrophie. Vezi definitia »