ACCÉPȚIE s. f. sens, înțeles al unui cuvânt; semnificație. (< fr. acception, lat. acceptio) Vezi definitia »

únghie (-ii), s. f. – 1. Lamă cornoasă la ultima falangă a degetelor, la om. – 2. Gheară. – 3. Copită. – Var. înv. unghe. Mr. ungl’e, megl., istr. ungl’ă. Lat. ŭngŭla (Cipariu, Gram., 47; Pușcariu 1817; REW 9071), cf. vegl. yongla, it. unghia, friul., fr. ongle, prov. ongla, cat. ungla, sp. uña, port. unha. Uz general (ALR, I, 52). – Der. unghișoară, s. f. (broscuță sublinguală, boală la cai; întărire a corneei, boală la vite). – Cf. ghiară. Vezi definitia »

TICĂLOȘÍE, ticăloșii, s. f. 1. Stare de decădere morală; p. ext. faptă comisă de un om ticălos (1), faptă josnică; nemernicie, mârșăvie, ticăloșenie, josnicie. 2. (Înv.) Mizerie, sărăcie; nefericire, nenorocire. – Ticălos + suf. -ie. Vezi definitia »

HIPOXEMÍE, hipoxemii, s. f. (Med.) Scădere a presiunii și a cantității de oxigen din sângele arterial. – Din fr. hypoxémie. Vezi definitia »

INCRUSTÁȚIE s.f. 1. Ornament care este înfipt pe suprafața unui obiect. 2. Strat depus în anumite condiții pe suprafața unor corpuri; crustă minerală. [Gen. -iei, var. încrustație s.f. / cf. fr. incrustation, lat. incrustatio]. Vezi definitia »