CAȘÉTĂ s.f. (Farm.) Capsulă mică dintr-o foiță de amidon, în care se închid prafurile medicamentoase (cu gust neplăcut); cașet (3) [în DN], cașeu. [Cf. fr. cachet]. Vezi definitia »

COVÉRTĂ s.f. Puntea superioară a unei nave. [< ngr. kuverta, it. coverta]. Vezi definitia »

a o călca pe coadă expr. a se grăbi, a accelera. Vezi definitia »

SULEMENEÁLĂ s. f. v. sulimeneală. Vezi definitia »

BANCHÍNĂ s.f. (Tehn.) Grindă de lemn așezată pe sol pentru a sprijini stâlpii unei schele. [< it. banchina]. Vezi definitia »