DIALÉCT s. n. 1. variantă regională a unei limbi, caracterizată prin particularități fonetice și lexicale. 2. (impr.) grai. (< fr. dialecte, lat. dialectus) Vezi definitia »

BISÉCT, bisecți, adj. (În sintagma) An bisect = an de 366 de zile; an bisextil. – Din fr. bissexte, lat. bissextus. Vezi definitia »

AUTODIDÁCT, -Ă, autodidacți, -te, s. m. și f. Persoană care și-a însușit prin forțe proprii, fără ajutorul unui profesor sau al unei forme de învățământ în școală, o serie de cunoștințe de nivel ridicat. [Pr.: a-u-] – După fr. autodidacte (< gr.). Vezi definitia »

CONDÚCT, conducte, s. n. Formație anatomică cu aspect de canal sau de tub. – Din germ. Kondukt. Vezi definitia »

SUBDIALÉCT s.n. Ramificație a unei limbi, intermediară între dialect și grai. [< sub- + dialect]. Vezi definitia »