STRĂÍN, -Ă, străini, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care face parte din populația altei țări decât aceea în care se află sau trăiește; (om, ființă) care este originară din altă regiune, localitate etc. decât aceea în care se află sau locuiește, trăiește. ♦ (Persoană) care aparține unei naționalități ce nu formează, în cadrul unui stat, o minoritate națională. 2. Adj. (Despre țări, locuri) Care este altul decât cel de origine al cuiva. ♦ Care aparține sau este propriu altui popor decât cel al persoanei despre care este vorba. 3. Adj., s. m. și f. (Persoană) care nu se află în relații apropiate (de rudenie sau de prietenie) cu cineva; p. ext. (om) care este sau se simte stingher. ◊ Loc. adv. Prin (sau printre, în) străini = departe de casă, între oameni necunoscuți, neprietenoși. ♦ (Om) înstrăinat (sufletește), depărtat de... 4. Adj. Care este în afară de preocupările sau de interesele cuiva. ♦ Care nu are nici o legătură, nici o contingență cu ceva, care este departe de ceva. 5. Adj. (Despre obiecte) Care nu este proprietatea sa, care aparține altuia. 6. Adj. Care este de altă natură, are alte particularități decât mediul în care se află. 7. Adj. Neobișnuit; bizar. [Var.: (pop.) streín, -ă adj., s. m. și f.] – Et. nec. Vezi definitia »

[din csúcs = culme, vârf, nu csík, care are sensuri diferite...] CIUC s.n.? CIUCĂ s.f.? Vârf muntos – Din magh. csik [în DAR și în NODEX e ciucă; nu se poate ști care e forma pe care a trimis-o autorul, pentru ca a scris cuv. numai în cîmpul de titlu... și acolo, dacă a scris cu diacritice, ă-ul n-a ieșit... – CM] Vezi definitia »

HIPOGÍN, -Ă adj. (despre elemente florale) inserat dedesubtul ovarului. (< fr. hypogyne) Vezi definitia »

ÓRDIN s. n. 1. dispoziție obligatorie, dată de o autoritate sau persoană oficială; poruncă; comandă. 2. comunitate catolică de călugări care se supuneau anumitor reguli de organizare și de activitate; cin, tagmă. ◊ comunitate de cavaleri călugări din evul mediu. ◊ societate, asociație în care cineva era primit în semn de onoare. 3. decorație superioară medaliei. 4. dispoziție de plată (a unei sume). 5. (biol.) grup între clasă și familie. 6. (mat.) ~ de multiplicitate (al rădăcinii unei ecuații algebrice) = număr natural care arată de câte ori apare o rădăcină (soluție) într-o ecuație algebrică. 7. sistem de arhitectură ale cărui elemente sunt dispuse și proporționate după anumite reguli. 8. rang. categorie. ♦ de ŭl = cu caracter (de); de prim ~ = de cea mai bună calitate, excelent. (< lat. ordo, -inis, fr. ordre) Vezi definitia »

Prin Hemodializa, sangele circula in exteriorul corpului printr-un filtru special, numit dializor, cu ajutorul unor tuburi de plastic, cunoscute sub numele de linii de sange. Dializorul actioneaza ca un „rinichi artificial”, separand produsele reziduale si excesul de apa din sange. Solutia de dializa transporta in exteriorul organismului produsele reziduale si excesul de apa, iar sangele astfel curatat este reintrodus in corpul pacientului. Intregul proces este controlat de masina de hemodializa, care pompeaza sangele, adauga anticoagulanti, regleaza procesul de purificare, controleaza amestecul solutiei de dializa si debitul acesteia prin sistem. Masina de hemodializa poate, de asemenea, monitoriza si inregistra semnele vitale ale pacientului. In mod obisnuit, un pacient efectueaza trei tratamente pe saptamana, de 3 pana la 6 ore fiecare. Vezi definitia »