NESTORIÁN, -Ă, nestoriéni, -e, adj., s.m. 1. Adj. Care aparține nestorienilor (2). 2. S.m. Membru al unei secte religioase care susținea că trebuie să se distingă în Isus Christos două persoane, așa cum se disting două naturi (umană și divină); doctrină condamnată de biserica creștină bizantină în 431, fapt care a dus imediat la separarea nestorienilor de aceasta din urmă, concentrându-se în Persia și supraviețuind până în prezent îndeosebi în Asia Mică. (cf. fr. nestorien, engl. nestorian < Nestorius (n.pr.) = patriarh al Constantinopolului din 428 până în 431, când a fost acuzat de erezie la sinodul din Efes, a propovăduit doctrina după care natura umană și cea divină a lui Isus sunt una și aceeași ca acțiune, dar diferite ca persoană, doctrină care s-a răspândit ulterior în Asia) [și MW] Vezi definitia »

clifán, clifáne, s.n. (reg.) bucată mare de pâine; cleanf, călhău, călhan, cărhan, câlfete, crihan, crifoi, codru, coltuc, dărab. Vezi definitia »

chitileán, chitileánă, adj. (reg., înv.) constrâns, forțat, obligat, silit. Vezi definitia »

TRANSCAUCAZIÁN, -Ă adj. 1. la sud de munții Caucauz. 2. care străbate Caucazul. (< fr. transcaucasien) Vezi definitia »

SCOȚIÁN, -Ă, scoțieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Scoției sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Scoției sau populației ei, privitor la Scoția sau la populația ei, originar din Scoția. [Pr.: -ți-an] – Scoția (n. pr.) + suf. -ean. Vezi definitia »