Definita cuvantului abaca
abáca s. f. (< fr. abaca, sp. abacá; cuv. filipinez) 1. Bananier care are fructele necomestibile și pețiolurile frunzelor lungi din care se obțin fibre textile; crește în Filipine. 2. Fibră textilă obținută din pețiolurile frunzelor acestui bananier; cânepă de Manila. (Notă: Definiția provine din Dicționarul enciclopedic ilustrat – DEI, Editura Cartier, 1999.)
Sursa: Neoficial
Sursa: Neoficial
Cuvinte ce rimeaza cu abaca
aburcá (-c, át), vb. – 1. A urca, a sui. – 2. A urca, a ridica. Dintr-un der. vulg. al lat. ŏrior, cf. urca. S-ar putea pleca de la *aboricare; însă dificultatea conservării lui b intervocalic este mare, aproape de nerezolvat. Se poate datora unei reduplicări, rezultat al unui b protetic *bŏrĭcāre de la *ŏrĭcāre, (precum *burere, bustum de la urere), sau al unei compuneri cu ad. Cealaltă ipoteză, emisă de Pușcariu, ZRPh., XXXI, 616 și acceptată de DAR și REW 606, pleacă de la lat. *arboricare < arbor. Explicația nu convinge, nu numai datorită ciudățeniei imaginii, ci și pentru că nu se ține seama de evidenta identitate a lui aburca cu urca și, prin urmare, de necesitatea de a le găsi o origine comună. Vezi definitia »
DEJUCÁ vb. I. tr. A zădărnici (planurile, uneltirile cuiva). [P.i. dejóc. / < de- + juca, după fr. déjouer]. Vezi definitia »
ACIDIFICÁ vb. I. tr. A transforma în acid. [Cf. fr. acidifier]. Vezi definitia »
CAUCA, rîu în Columbia, afl. stg. al fl. Magdalena; 1.350 km. Izv. din Cordillera Occidental (Anzii de N). Navigabil pe 600 km în două sectoare. Vezi definitia »
OSIFICÁ vb. refl. a se transforma în os; a căpăta structură osoasă. (după fr. ossifier) Vezi definitia »