DISIPATÍV, -Ă adj. Care disipează. [Cf. fr. dissipatif]. Vezi definitia »

ACUZATÍV s.n. Cazul în care stau complementul direct, complementul indirect precedat de prepoziție și complementele circumstanțiale. [Cf. lat. accusativus, fr. accusatif]. Vezi definitia »

ADJECTÍV s.n. (Gram.) Clasă morfologică flexibilă care determină un substantiv și denumește o însușire sau însoțește un substantiv. [< lat. adiectivum, cf. fr. adjectif]. Vezi definitia »

TRANSLATÍV, -Ă adj. Cu caracter de translație. [< fr. translatif]. Vezi definitia »

ACCENTUATÍV, -Ă adj. (Rar) Referitor la accente, la accentuație; (despre ritm) tonic. [Cf. it. accentuativo]. Vezi definitia »