Definita cuvantului crainic
cráinic (cráinici), s. m. – 1. Herald, dregător. – 2. Vestitor. – 3. Perceptor de dări. Origine incertă. Dată find prezența rut. krajnik „judecător” și a mag. krajnik „judecător al nobililor” ar putea reprezenta un sl. *krajnikŭ „regal”, de la krai „rege”, cf. crai; poate fi însă și o der. internă a rom. După Skok, Slavia, IV, 328, Candrea și DAR rom. provine din rut.; Scriban se gîndește la sl. krai „margine”, cf. craină. Der. crăni(ci), vb. (a vesti, a anunța, a face cunoscut); cranga, adv. (Mold., ca un vagabond), probabil în loc de crain(i)ci, în expresia a umbla creanga; crancău, s. m. (Mold., petrecăreț, haimana); crancalîc, s. m. (Mold., petrecere).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu crainic
PARABÓLIC1, -Ă, parabolici, -ce, adj. De forma unei parabole1; curbat. – Din fr. parabolique, germ. parabolisch. Vezi definitia »
DOGMÁTIC, -Ă adj. 1. Referitor la dogmele unei religii, (cu caracter) de dogmă. 2. Care respectă cu strictețe dogmele. ♦ Mărginit, închistat în dogme. ♦ Necreator. // s.m. și f. Dogmatist. [< lat. dogmaticus, fr. dogmatique]. Vezi definitia »
CATASTRÓFIC, -Ă, catastrofici, -ce, adj. Catastrofal. – Din fr. catastrophique. Vezi definitia »
ICONOGRÁFIC, -Ă, iconografici, -ce, adj. Care aparține iconografiei, privitor la iconografie. – Din fr. iconographique. Vezi definitia »
EXOTÉRIC, -Ă, exoterici, -ce, adj. (Despre doctrine filozofice sau ritualuri religioase) Accesibil sau destinat tuturor; public. – Din fr. exotérique. Vezi definitia »