Definita cuvantului cratiță
crátiță (crátițe), s. f. – 1. Vas de bucătărie de gătit. – 2. (Arg.) Slujnică. Origine necunoscută. Pare a fi cuvînt sl. Candrea și Scriban îl pun în legătură cu bg. kratičĭka „puțin înalt”, sb. kratica „scurtare”, cratița fiind un vas scund. După Meyer 129, din sl. gratičĭka „grație”.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu cratiță
ACROPOSTÍTĂ s. f. inflamație a prepuțului. (< fr. acroposthite) Vezi definitia »
BARÁTCĂ s. f. v. baracă. Vezi definitia »
tróiță (-țe), s. f. – 1. Treime. – 2. Triptic. – 3. Crucifix, rugă. Sl. (rus.) troica (Miklosich, Slaw. Elem., 49; Cihac, II, 423). – Der. troicinic, adj. (se zice despre imnurile liturgice care slăvesc Sfînta Treime), din sl. troičῑnŭ (Tiktin). Vezi definitia »
percioágă s.f. (reg.) pește mic de apă curgătoare; zvârlugă. Vezi definitia »
RELEVÁNȚĂ s.f. (Liv.) Calitatea de a fi relevant; însemnătate, semnificație. [< fr. relevance]. Vezi definitia »