bălegá / băligá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se bálegă / se báligă Vezi definitia »

ÎNVERGÁ vb. tr. (mar.) a fixa vela pe o vergă. (< it. invergare) Vezi definitia »

PRODIGÁ vb. I. tr. (Rar) A risipi. [P.i. -ghez și prodíg. / < fr. prodiguer]. Vezi definitia »

RUGÁ, rog, vb. I. 1. Tranz. A cere cuiva stăruitor îndeplinirea unei dorințe, un serviciu, o favoare etc. ◊ Expr. A ruga (pe cineva) de toți dumnezeii (sau cu Dumnezeu) = a cere foarte insistent un lucru de la cineva. Te rog (sau rogu-te), formulă de politețe cu care te adresezi cuiva când îi ceri ceva; fii bun, fii amabil. A-și ruga moartea = a-și dori moartea. A-i ruga (cuiva) moartea = a dori moartea (cuiva). ♦ A pofti, a invita. 2. Refl. (În practicile religioase) A face o rugăciune, a invoca divinitatea. 3. Refl. A cere cuiva voia sau îngăduința de a face ceva. ◊ Expr. Mă rog, formulă întrebuințată ca element incidental, fără legătură cu restul frazei, însemnând uneori „dacă vrei, cum vrei”. – Lat. rogare. Vezi definitia »

ZOLGÁ, zolg, vb. I. Tranz. (Reg., cu complementul pâinea) A frământa, a zoli². ◊ (Fig.) Bocancul rupt zolga noroaie grele. Vezi definitia »