REFLECTÁRE s.f. Acțiunea de a (se) reflecta și rezultatul ei; răsfrângere, oglindire; redare. ♦ Categorie filozofică exprimând esența relației dintre materie și conștiință, privită sub raport gnoseologic; procesul de cunoaștere a lumii de către om. [< reflecta]. Vezi definitia »

DEȘERTÁRE, deșertări, s. f. (Pop.) Acțiunea de a (se) deșerta; golire, deșertat¹. – V. deșerta. Vezi definitia »

DECLORIZÁRE s.f. Acțiunea de a decloriza și rezultatul ei. [< decloriza]. Vezi definitia »

încornoráre s.f. (pop.) 1. înșelare în căsnicie. 2. împodobit cu coarne. 3. exagerare. Vezi definitia »

TUȘINÁRE s. f. (Reg.) Acțiunea de a tușina și rezultatul ei. – V. tușina. Vezi definitia »