amîna (amî́n, amînát), vb. – A trece la îndeplinirea unei acțiuni într-un moment ulterior celui stabilit inițial; a întîrzia. Mr. amîn. De la mî(i)ne, plecîndu-se de la o combinație lat. de tipul *ad mane (Pușcariu 79; REW 5924), sau de la o formație adv. rom. *amîne. Spiritul compunerii este cel al fr. ajourner; cf. și alb. mënoń „a întîrzia” (Philippide, II, 647). – Der. amînăcios, adj. (înv., întîrziat); amînat, adv. (Banat, tîrziu). Vezi definitia »

ponoreána s.f. art. (reg.) numele unei melodii populare care se cântă din tulnic. Vezi definitia »

ILUMINÁ, iluminez, vb. I. 1. Tranz. A (produce și a) răspândi lumină (artificială) într-o încăpere, pe o stradă etc. 2. Refl. Fig. (Despre față, ochi etc. sau despre oameni) A străluci de bucurie, de mulțumire etc.; a se bucura, a se înveseli. – Din fr. illuminer, lat. illuminare. Vezi definitia »

ASANÁ, asanez, vb. I. Tranz. A înlătura surplusul de ape dintr-o regiune (cu scopuri economice, de salubritate sau estetice) prin lucrări hidrotehnice executate pe spații întinse; a reda agriculturii, prin îndiguire, o parte din lunca inundabilă a unui râu; a curăța, a face salubru un lac, o baltă etc. – După fr. assainir. Vezi definitia »

ÎNȚOȚONÁ, înțoțonez, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A (se) împopoțona. [Var.: înțoponá vb. I] – Cf. împopoța. Vezi definitia »