ATENÉU s. n. 1. (la vechii greci) sanctuar al zeiței Atena. 2. instituție specializată în activități cultural-științifice. (< fr. athénée, lat. athenaeum) Vezi definitia »

ștubéu, ștubéie, s.n. (reg.) 1. stup primitiv, făcut dintr-un copac scorburos sau scobit. 2. fântână cu izvorul la mică adâncime, care are ca ghizd un trunchi de copac scorburos sau scobit. 3. groapă adâncă; râpă, văgăună. Vezi definitia »

clemendéu s.n. (reg.) bucată mică de oțel în formă de paralelogram, fixată într-o nișă metalică, care sprijină capătul de jos al drugului de fier ce învârtește cu celălalt capăt piatra de moară. Vezi definitia »

Procedeu/Metoda prin care apa din fructe este inlocuita cu miere de albine, sau zahar. Scopul acestei metode este de a fi prelungita perioada de timp in care fructul se poate consuma fara a se deprecia/fermenta/mucegai. Metoda este folosita din antichitate Vezi definitia »

APOGÉU, apogee, s. n. 1. Punct culminant în dezvoltarea unui fenomen; culme. 2. Punctul cel mai depărtat de pământ la care se află un astru pe orbita sa. – Fr. apogée (< gr.). Vezi definitia »