OJÓG, (1) ojoage, s. n., (2) ojogi, s. m. (Reg.) 1. S. n. Băț (cu o cârpă udă la un capăt) folosit pentru a curăța cuptorul de spuză, pentru a mișca jarul etc. 2. S. m. Fig. Om înalt și subțire. [Var.: ojóc s. n.] – Din magh. azsag. Vezi definitia »

potinóg, potinógi, s.m. (reg.) cal care se împiedică de pietre. Vezi definitia »

ORTOPEDAGÓG, -Ă s.m. și f. Specialist în ortopedagogie. [< fr. orthopédagogue]. Vezi definitia »

BÂRLÓG, bârloguri, s. n. Vizuină de urs; p. gener. Vizuină a altor animale sălbatice. ♦ Fig. Culcuș; locuință. – Din sl. brŭlogŭ. Vezi definitia »

BOJÓG s. m. v. bojoc. Vezi definitia »