CULÁTĂ, culate, s. f. Partea dinapoi a țevii unei arme de foc, în care se află locașul închizătorului. – Din it. culatta. Vezi definitia »

ACIOÁLĂ, acioale, s. f. (Rar) Adăpost, locuință, casă. – Aciola (derivat regresiv). Vezi definitia »

SÁBIȚĂ, sabițe, s. f. (Iht.) Sabie (2). – Din bg. sabica. Vezi definitia »

chichineáță, chichinéțe, s.f. (pop.) 1. lucru mic, neînsemnat, de nimic. 2. casă mică, întunecoasă, tupilată; bordei, bujdă, bojdeucă, bujdelă, cocioabă, chițimie. 3. opaiț. Vezi definitia »

CARBOXIHEMOGLOBÍNĂ s. f. Combinație stabilă între oxidul de carbon și hemoglobină, care se formează în timpul intoxicației cu oxid de carbon. – Din fr. carboxyhémoglobine. Vezi definitia »