METASTÁZĂ s. f. 1. localizare secundară, departe de focarul primitiv, a unei boli; răspândire la distanță, pe diferite căi, a unei tumori maligne. 2. figură retorică prin care vorbitorul, obligat să recunoască un fapt reprobabil, îl pune pe seama altcuiva. 3. fază a detentei în articularea oclusivelor. (< fr. métastase) Vezi definitia »

ȘPĂLTUÍTĂ, șpăltuite, adj. (Despre piei) Care a fost supus șpăltuirii. – V. șpăltui. Vezi definitia »

MONOXÍLĂ s.f. Ambarcație făcută dintr-un trunchi scobit. [< fr. monoxyle, cf. gr. monos – unic, xylon – lemn]. Vezi definitia »

zornăitúră (-nă-i-) s. f., g.-d. art. zornăitúrii; pl. zornăitúri Vezi definitia »

GLOSEMÁTICĂ s.f. Teorie lingvistică structurală, elaborată de lingvistul danez L. Hjelmslev, după care limba este privită ca obiect în sine, ca un sistem de relații interne. [Gen. -cii. / < fr. glossématique]. Vezi definitia »