EPIGAIÓN s. n. biotop al organismelor specifice suprafeței solului. (< fr. épigaion) Vezi definitia »

TAUTOCRÓN, -Ă adj. (fiz.) care are loc în timpi egali; situat la intervale egale, identice de timp. ♦ (mat.) curbă ~ă (și s. f.) = curbă (cicloidă) în plan vertical, cu convexiunea în jos, pe care un punct material greu ajunge în punctul cel mai de jos în același interval de timp din orice poziție ar porni fără viteză inițială; mișcare ~ă = mișcarea mai multor puncte materiale grele care pornesc simultan fără viteze inițiale, din diferite puncte ale unei curbe tautocrone. (< fr. tautochrone) Vezi definitia »

HIPARIÓN, hiparioni, s. m. Gen fosil de ecvide, care avea la membre câte un deget funcțional și care este considerat strămoșul calului. [Pr.: -ri-on] – Din fr. hipparion. Vezi definitia »

SON¹ s. n. sunet, ton. (< fr. son, lat. sonus) Vezi definitia »

MOLÓN, moloane, s. n. Bloc de piatră naturală prelucrat pe fețele vizibile, folosit în zidărie. – Din fr. moellon. Vezi definitia »