ploșcóci, ploșcóci, s.m. (reg.) căpușă (de oi). Vezi definitia »

SĂRĂCÍ, sărăcésc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A ajunge sau a face pe cineva să ajungă sărac (1), a-și pierde sau a face pe cineva să-și piardă avutul. 2. Tranz. și intranz. A face sau a deveni neroditor. 3. Tranz. A lua (cuiva) ceva, a lipsi (pe cineva) de un bun material. 4. Intranz. și tranz. A (se) împuțina. 5. Tranz. (Reg.) A compătimi. – Din sărac. Vezi definitia »

bălăcí (-césc, -ít), vb. – A se zbengui în apă, a (se) bălăcări. Creație expresivă (Iordan, BF, II, 184); coicide cu bg. balakam, care poate fi împrumutat sin rom. (după Cihac și DAR, cuvîntul rom. provine din bg.). Este dificil de presupus că var. bălăcări, vb. (a (se) bălăci; a sta la taclale, a bîrfi, a îndruga verzi și uscate; a batjocori) ar proveni din rut., rus. balaguriti (Cihac) sau din sb. balakati (DAR), cu care are în comun izvorul expresiv. DAR nu cunoaște sensul de „a (se) bălăci” al acestui cuvînt, cu toate că este mai comun decît celelate. – Der. bălăceală, s.f. (zbenguială prin apă); bălăcitură, s.f. (bălăceală). Vezi definitia »

stroflocí, stroflocésc, vb. IV (reg.) V. străfloca. Vezi definitia »

licuríci (licuríci), s. m. – 1. Insectă (Lampyris noctiluca). – 2. (Arg.) Lanternă, lampă de buzunar. – Mr. licuriciu. Probabil der. din licuri (în loc de licări), cf. Tiktin; Pascu, I, 111; Candrea. După Diculescu, Elementele, 489, dintr-un gr. *λυϰουρίϰιου, der. doric din gr. λυϰουρίς. Vezi definitia »