ABILITÁ vb. I. tr. A da cuiva un anumit titlu, un grad etc., a conferi dreptul de a practica o anumită profesiune. [P.i. -tez. / < germ. habilitieren, cf. lat. habilitare]. Vezi definitia »

ACOSTÁ vb. I. 1. intr. (Mar.) A manevra o navă, aducând-o cu bordul de-a lungul cheiului sau în bordul altei nave; a trage la țărm; a aborda. 2. tr. (Fig.) A opri pe cineva, a se lega de cineva (mai ales pentru a-l supăra). [Cf. fr. accoster, it. accostare]. Vezi definitia »

URGENTÁ vb. I. tr. A grăbi, a accelera mersul unei lucrări. [< urgent]. Vezi definitia »

Arta gravarii pietrelor pretioase Vezi definitia »

DISCUTÁ, discút, vb. I. 1. Intranz. A vorbi, a sta de vorbă cu cineva despre ceva; a conversa. 2. Tranz. A analiza, a examina o lucrare, un proiect, o lege etc. în cadrul unui grup sau al unui colectiv de muncă. – Din fr. discuter. Vezi definitia »