Definita cuvantului trianglu
TRIÁNGLU s.n. Instrument muzical de percuție alcătuit dintr-un triunghi de metal care se ține cu mâna și se lovește cu o baghetă metalică. [Pron. tri-an-. / < fr. triangle, cf. it. triangolo, germ. Triangel].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu trianglu
BINÓCLU, binocluri, s. n. Instrument optic alcătuit din două mici lunete terestre așezate paralel la o distanță egală cu cea dintre pupilele observatorului, folosit pentru a vedea obiectele situate la distanță. – Fr. binocle. Vezi definitia »
RÍFLU s.n. Șanț de riflură. [< germ. Riffel]. Vezi definitia »
HETEROCÍCLU s. n. compus organic heterociclic (1). (< fr. hétérocycle) Vezi definitia »
DEBÁCLU, debacluri, s. n. Rupere și pornire a gheții prinse între malurile unui curs de apă; zăpor. – Din fr. débâcle. Vezi definitia »
Dublu standard desemnează o regulă, o lege, un principiu, un regulament, care este folosit și aplicat într-un mod preferențial pentru persoane, grupuri de persoane sau anumite situatii Vezi definitia »