porfíră (porfíre), s. f. – 1. (Înv.) Purpură. – 2. Rocă vulcanică dură. Mgr. πορφύρα, în parte prin intermediul sl. porŭfira; cu al doilea sens, prin fr. porphyre. Este dubletul lui porfir (var. profiriu), adj. (roșu-deschis, se zice despre vinuri), din ngr. προφύρα; profiră (var. prohiră), s. f. (varietate de struguri). Vezi definitia »

pleávniță, pleávnițe, s.f. (înv.) loc în care se ține pleava; magazie, șopron (pentru pleavă). Vezi definitia »

BROJBĂ (‹ scr.) s. f. Plantă bienală din familia cruciferelor, cultivată pentru rădăcinile sale îngroșate, cărnoase, care sînt comestibile (Brassica napus var. napobrassica). Vezi definitia »

ciúblă (-le), s. f. – (Trans.) Cană. Mag. csobolyó (DAR); după Lacea, Dacor., IV, 779, din germ. Kübel, dar fonetismul se opune acestei explicații. Vezi definitia »

MODENATÚRĂ s.f. (Arhit.) Proporția și profilul mulurilor unei cornișe. [Var. modanatură s.f. / cf. fr. modénature, it. modanatura]. Vezi definitia »