RUMINÁȚIE s. f. 1. ruminare, rumegat. 2. impulsiune de meditare nesfârșită, obositoare, pe o singură temă; persistență a unor idei, planuri obsedante. (< fr. rumination, lat. ruminatio) Vezi definitia »

nemâníe s.f. (înv.) calm, stăpânire de sine. Vezi definitia »

vătășoáie (reg.) s. f., art. vătășoáia, g.-d. art. vătășoáiei; pl. vătășoáie Vezi definitia »

PARALOGÍE s. f. 1. tulburare a gândirii prin deformarea cuvintelor, prin judecăți și raționamente eronate. 2. transformare analogică a formei unui cuvânt datorită asemănării lui formale cu alt cuvânt. (< fr. paralogie) Vezi definitia »

HIPSOTERAPÍE, hipsoterapii, s. f. (Med.) Tratarea unor boli prin folosirea climatului de altitudine. – Din fr. hypsothérapie. Vezi definitia »