SINCRETÍSM s. n. 1. stare de contopire și nediferențiere a unor elemente aparținând domeniilor unor arte diferite (literatură, muzică, dans) specifică folclorului și, în general, fazelor primitive de dezvoltare a culturii. ◊ coexistență organică a unor elemente eterogene aparținând filozofiei, religiei, mitologiei, literaturii și artei. (< fr. syncrétisme) Vezi definitia »

NEOMARGINALÍSM s.n. Denumire dată concepțiilor contemporane rezultate în urma falimentului economiei politice neoclasice. [Et. incertă]. Vezi definitia »

OFIDÍSM s. n. (Med.) Otrăvire cu venin de șarpe. – Din fr. ophidisme. Vezi definitia »

DIVIZIONÍSM s. n. poantilism. (< fr. divisionnisme) Vezi definitia »

PAPÍSM s.n. (Rar) Denumire dată catolicismului de către protestanți. [< fr. papisme]. Vezi definitia »