HISTRIÓN s.m. 1. Actor de comedie la greci și la romani; bufon. 2. Măscărici, comediant lipsit de talent. ♦ (Fig.) Om ipocrit, șarlatan; gesticulant ridicol. [Pron. -tri-on, var. istrion s.m. / < fr. histrion, lat. histrio]. Vezi definitia »

GERMANOFÓN, -Ă adj., s. m. f. (vorbitor) de limbă germană. (< fr. germanophone) Vezi definitia »

ALOFÓN, alofone, s. n. (Fon.) Variantă pozițională a unui fonem. – Din fr. allophone. Vezi definitia »

HOCHETÓN, hochetonuri, s. n. Vestă de pânză groasă, pe care o purtau ostașii și mai ales arcașii medievali. – Din fr. hoqueton. Vezi definitia »

PROTÓN, protoni, s. m. Particulă elementară stabilă cu sarcină electrică pozitivă, care constituie nucleul atomului de hidrogen. – Din fr. proton. Vezi definitia »