Definita cuvantului crimă
crimă (críme), s. f. – Infracțiune gravă, omor. – Mr. crimă „păcat”. Fr. crime. După Pascu, I, 70, mr. ar fi reprezentantul direct al lat. crimen. – Der. criminal, adj., din fr.; criminal, s. m., din fr.; criminal, s. n. (tribunal criminal), din germ. Kriminal(gericht), și cu forma criminalion, din ngr. ϰριμινάιον (Gáldi 168), ambele înv.; criminalist, s. m., din fr.: criminalicesc, adj. (criminal), înv.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu crimă
METÓDĂ, metode, s. f. 1. Mod (sistematic) de cercetare, de cunoaștere și de transformare a realității obiective. ◊ Loc. adv. Cu metodă = metodic, sistematic. 2. Procedeu sau ansamblu de procedee folosite în realizarea unui scop; metodologie (4). ♦ Manieră de a proceda. 3. Manual care cuprinde reguli și principii normative pentru învățarea sau pentru practicarea unei discipline, a unei arte etc.; ansamblu al acestor reguli și principii. [Var.: (înv.) metód s. n.] – Din fr. méthode, lat. methodus, germ. Methode. Vezi definitia »
strájniță, strájnițe, s.f. (înv.) turn de pază. Vezi definitia »
ȚARÍNĂ2, țarine, s. f. 1. Soția țarului. 2. Titlu dat împărăteselor Rusiei; persoană care purta acest titlu. – Din fr. tsarine. Vezi definitia »
SEMNĂTÚRĂ s.f. Iscălitură. [Cf. fr. signature, după semna]. Vezi definitia »
prájilă s.f. (reg.) 1. omletă. 2. mâncare făcută din lapte (acru sau dulce) amestecat cu mălai și ouă, peste care se toarnă untură încinsă. 3. grătar pe care se frige carne. Vezi definitia »