PLEISTOCÉN s.n. (Geol.) Prima epocă (serie) a cuaternarului, caracterizată din punct de vedere climatic prin alternanța intervalelor reci (glaciații) cu intervale calde (interglaciații); glaciar; diluviu. // adj. Care aparține acestei epoci; diluvian. [Pron. ple-is-. / < fr. pléistocène, cf. gr. pleistos – cel mai, kainos – nou]. Vezi definitia »

MIOGÉN s. n. Proteină de tipul albuminelor, care se găsește în țesutul muscular. [Pr.: mi-o-] – Din fr. myogène. Vezi definitia »

UROGÉN, -Ă adj. care produce urina. (< fr. urogène) Vezi definitia »

ANTIGÉN s.m. Substanță care, introdusă în organism, poate produce anticorpi. [< fr. antigène, cf. gr. anti – contra, gennan – a naște]. Vezi definitia »

cilén, ciléni, s.m. (înv.) membru al unui tribunal; mădular. Vezi definitia »