Definita cuvantului trio
TRÍO s.n. 1. Ansamblu alcătuit din trei interpreți; compoziție muzicală scrisă pentru trei voci sau pentru trei instrumente; terțet. 2. (Fam.) Grup de trei. ♦ (Tehn.) Laminor trio = laminor cu trei cilindri. [Pron. tri-o. / < it., fr. trio].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu trio
OFIO- Element prim de compunere savantă cu sensul „(de) șarpe”. [Pron. -fi-o-. / < fr. ophio-, cf. gr. ophis]. Vezi definitia »
LAUDATIO [-ȚI-O] s. f. elogiere. (< lat. laudatio) Vezi definitia »
GONIO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „unghi”. [Pron. -ni-o-. / < fr. gonio-, cf. gr. gonia]. Vezi definitia »
BRANHI(O)- elem. „branhii”. (< fr. branchi/o/-, cf. lat. bronchia, gr. brankhia) Vezi definitia »
APURE Rio 1. ~, rîu în Venezuela, afl. stg. al fl. Orinoco; 1.580 km, dintre care 700 km navigabili. Izv. din Cordillera de Merida (Anzii Nordici) prin rîurile Sarare și Uribante. 2. Stat în S Venezuelei; 76,5 mii km2; 247,9 mii loc. (1985). Centrul ad-tiv: San Fernanado de Apure. Creșterea extensivă a animalelor. Vezi definitia »