ENTEROCHINÁZĂ s. f. enzimă a sucului intestinal, care activează acțiunea secreției pancreatice. (< fr. entéroki-nase) Vezi definitia »

ARTERIOSTENÓZĂ s. f. îngustare patologică a arterelor. (< fr. artériosténose) Vezi definitia »

BIOGRÚPĂ s. f. număr de plante și animale naturalizate și situate într-un cadru ce redă sau se aseamănă cu mediul lor natural. (< fr. biogroupe) Vezi definitia »

DIALÉCTICĂ s.f. I. (Ant.) Arta de a ajunge la adevăr descoperind contraziceri în raționamentul adversarului. II. Teorie generală despre dezvoltarea naturii, societății și gândirii, precum și metodă de cunoaștere și de transformare a lumii. [Cf. fr. dialectique, germ. Dialektik, lat. dialectica, gr. dialektike < dialegomai – discut]. Vezi definitia »

ÎNĂBUȘEÁLĂ, înăbușeli, s. f. Zăduf; p. ext. aer greu. – Înăbuși + suf. -eală. Vezi definitia »