Definita cuvantului crin
crin (-ni), s. m.1. Crin (Lilium candidum). – 2. Nume mai puțin comun al mai multor plante, mai mult sau mai puțin asemănătoare cu crinul; lămîiță (Philadelphus coronarius); larice (Larix sibirica); obligeană (Iris germanica). Gr. ϰρίνον (Murnu 16; Meyer 206), în parte prin intermediul sl. krinŭ (DAR), cf. bg., sb. krin, alb. krinë (Vasmer, Gr., 84).

Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu crin
CREPSATÍN s. n. țesătură cu o față mată și una de tipul satinului. (< crep/2/ + satin) Vezi definitia »
BA JIN (1904-2005), romancier chinez. Capodopera sa, trilogia „Familia”, „Primăvara” și „Toamna”, evocă conflictul dintre vechile relații sociale și familiale și aspirațiile noii generații în perioada dintre cele două războaie mondiale. Vezi definitia »
plin (plínă), adj.1. Umplut, ocupat. – 2. Compact, masiv. – 3. (S. n.) Întîlnire întîmplătoare cu o persoană care duce un vas plin cu apă; se consideră de bun augur, iar dacă vasul este gol, de rău augur. – Cu plin, în mod fericit; în plin, perfect; din plin, întocmai, exact. – Mr. plin, megl. (am)plin, istr. pl’ir. Lat. plenus (Pușcariu 1337; Candrea-Dens., 1405; REW 6596), cf. it. pieno, prov. ple, fr. plein, sp. lleno, port. cheio.Der. plinătate, s. f. (plenitudine), format după fr. plénitude; plineală, s. f. (înv., îndeplinire, executare silită); plinuț, adj. (aproape plin; durduliu); împlini (var. plini), vb. (a umple, a face plin; a completa; a satisface; a executa, a îndeplini; a atinge o vîrstă sau o cantitate; refl., a se realiza, a se verifica; refl., a ajunge la soroc, la scadență; refl., a-și găsi nașul, a i se înfunda), se consideră îndeobște ca der. din lat. (im)plenῑre (Densusianu, Hlr., 150; Candrea-Dens., 1407; Pușcariu 789), în timp ce Cihac, II, 265, îl deriva din sl. (na)plŭniti; neîmplinit, adj. (neexecutat; imperfect); împlinitor, s. m. (înv., executor); deplin, adv. (împlinit; adj., complet); deplinătate, s. f. (plenitudine); îndeplini, vb. (a executa). – Cf. suplini. Vezi definitia »
VINILÍN s. n. Masă plastică pe bază de vinil, cu mare rezistență mecanică, având multiple întrebuințări în industrie și la fabricarea obiectelor de larg consum. – Din vinil. Vezi definitia »
LAMBRECHÍN, lambrechine, s. n., lambrechini, s. m. 1. S. n. Draperie așezată în partea superioară a unei deschideri (ușă, fereastră etc.). 2. S. n. Element decorativ de construcție al cornișelor, al balustradelor etc. 3. S. m. Ornament în formă de panglică pe care este scrisă o deviză, care împodobește un scut sau o stemă. – Din fr. lambrequin. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z