ANCHILOCHEILÍE s.f. Unire anormală a buzelor. [Gen. -iei. / < fr. ankylocheilie, cf. gr. ankylos – încovoiat, cheilos – buză]. Vezi definitia »

FASCINÁȚIE s.f. Acțiunea de a fascina; (fig.) atracție, vrajă, captivare. [Gen. -iei, var. fascinațiune s.f. / < fr. fascination, lat. fascinatio]. Vezi definitia »

ANGELOLATRÍE s. f. Erezie care constă în adorarea îngerilor. – Din fr. angélolâtrie. Vezi definitia »

CONOTÁȚIE s.f. 1. (Log.) Complex de caractere care aparțin unei situații concrete. 2. (Lingv.) Sens al unui cuvânt sau al unei expresii care deviază valoarea denotativă, sensul obișnuit și care depinde uneori de context, de condiții locale și sociale. [Gen. -iei, var. conotațiune s.f. / < fr. connotation]. Vezi definitia »

IDEOLOGÍE s. f. ansamblul ideilor, concepțiilor și teoriilor care reflectă, într-o formă generalizată, interesele și aspirațiile unei clase sau categorii sociale, determinate de condițiile istorice obiective ale existenței acesteia. (< fr. idéologie) Vezi definitia »