FĂGĂDUIÁLĂ, făgăduieli, s. f. Faptul de a făgădui; promisiune, făgăduință. [Pr.: -du-ia-] – Făgădui + suf. -eală. Vezi definitia »

CONTRAPARTÍDĂ, contrapartide, s. f. Dublură a unui cont, a unui registru, ținută pentru verificare. – Cf. fr. contrepartie. Vezi definitia »

TÉMĂ s. f. 1. subiect, problemă principală care se dezvoltă într-o expunere; aspect al vieții care se reflectă într-o operă artistică. 2. motiv melodic al unei compoziții muzicale pe care se compun variațiunile. 3. lucrare scrisă dată elevilor pentru aplicarea cunoștințelor. 4. (lingv.) parte a unui cuvânt alcătuit din rădăcină (împreună cu prefixele și sufixele), comună numai unuia și aceluiași cuvânt. 5. (mil.) ~ tactică = plan stabilit pentru a servi ca bază studiului teoretic sau practic, cu sau fără trupe, al unei operații de război. (< fr. thème, lat., gr. thema, it. tema) Vezi definitia »

BILIVERDÍNĂ s. f. pigment biliar de culoare verde, produs al oxidării bilirubinei. (< fr. biliverdine) Vezi definitia »

METALDEHÍDĂ s.f. (Chim.) Substanță solidă albă rezultată prin polimerizarea aldehidei acetice, care se întrebuințează drept combustibil. [< fr. métaldéhyde]. Vezi definitia »